criza a apropiat oamenii, i'a facut mai sinceri si deci mai buni, mai constienti si deci mai implicati. din ce in ce mai alerti, un ritm care necesita suficient confort si care depinde de comunicare si mai ales de valoarea comunicarii. oamenii sunt mai creativi, mai dispusi. cu cat sunt mai multi cu atat se creaza omul nou mai repede, cu toate relicvele care atarna mereu in imbratisarea noastra. nu pot fi si nu se lasa uitate. sunt experimentele noastre esuate, din care am invatat viitorul. evolutia intregului univers este de neoprit, neainteleasa de cosmologie si ecuatii. nu e mai urat sau mai frumos decat inainte, e doar altadata. impredictibil, oricum. poti sa intelegi ce e, cum functioneaza, chiar si de ce. dar cum a inceput si cum se va termina nu stie nimeni. aceasta e cea mai buna lume de care am fost in stare. nimic mai mult, nimic mai putin, cu tot raul si tot binele din ea. impecabil, dar nu imaculat. fiecare alegere a oricui in orice moment schimba totul pentru totdeauna. pur si simplu. organisme complexe, materie care simte, vibratie care modeleaza. exista doar tot ce exista, mai ales in gand. dinainte de timp si mult dupa el, aici si peste tot. din cand in cand in istorie ne intalnim cu panica si'i zicem criza. dupa ea altceva, si tot asa. micro si macro, de la celula pana la galaxie si inapoi, printre semne si sunete. mare sau mic e doar in functie de perceptie, care este relativa si totodata la baza creatiei. si nu e un cerc. chiar si fara ochelari 3d intelegi ca e o spirala, pentru ca e a ta. te compune si se compune din tine.