Lacul Baikal – Inima Asiei

"Marea din Nord", cum il denumeau vechii chinezi in texte istorice, sau "Baygal nuur" adica Lacul Lumii, dupa cum l-au botezat triburile de buriati care traiau pe malurile sale din timpuri imemoriale, este un lac de origine tectonica, situat in sudul Siberiei, intre regiunea Irkutsk si Republica Autonoma Buriata.

Lacul Baikal este un impresionant detinator de recorduri.
Astfel, fiind format acum aproximativ 25-30 milioane ani, este cel mai batrin lac al lumii. Cu adancimea sa maxima de 1.642 metri, este cel mai adanc lac, iar cu volumul sau de aproximativ 23.615 kilometri cubi, este cel mai mare lac de apa dulce din lume, bazinul sau adapostind peste 20 % din totalul de apa dulce al planetei noastre.
Sunt foarte greu de imaginat adevaratele dimensiuni ale sale. Are o lungime de 636 kilometri, o latime de 79 kilometri si o suprafata totala de 31.722 kilometri patrati. Bazinul sau hidrografic este imens, acoperind 557.000 kilometri patrati, aproape cat suprafata Frantei. Spuneam despre Baikal ca este un lac ale carui dimensiuni iti forteaza imaginatia. Nu exageram deloc. Este un lac cu suprafata de tara, in interiorul sau incapand fara probleme un stat de dimensiunea Belgiei sau a Olandei.

Baikalul este un lac "viu", care creste in continuare si la ora actuala. Miscarile tectonice care au marcat intreaga regiune, de zeci de milioane ani, continua, afectand grabenul in care se gaseste lacul in prezent.
Lumea savantilor nu a stiut nimic despre existenta acestui gigant geologic, pana in secolul al XVII-lea, mai precis pana in anul 1643, cand exploratorul rus Kurbat Ivanov a ajuns pe malurile sale. Al doilea explorator care a poposit la Baikal a fost un roman - este vorba de spatarul Nicolae Milescu (aflat in serviciul tarului Petru cel Mare), dregator moldovean care, in anul 1675, in drumul sau spre China, a intocmit primul raport amanuntit asupra Baikalului. Lacul a fost declarat recent Monument UNESCO, deoarece pe malul sau estic inca mai traiesc comunitati traditionale buriate care se indeletnicesc cu cresterea turmelor de camile, vite si oi.

In randul naturalistilor rusi, Baikalul si a castigat, pe buna dreptate, renumele de "Galapagos al Rusiei". Varsta si izolarea lacului au dus la aparitia unui ecosistem unic in lume. Elementul care influenteaza cel mai mult atat clima, cat mai ales biodiverstitatea lacului, este insasi apa sa. Datorita rezervelor mari de caldura inmagazinate in volumul urias de apa, cedarea caldurii in atmosfera dureaza mult timp. Spre deosebire de un lac obisnuit din zona temperat-continentala a Terrei, maximul evaporarii apei nu se produce in perioada verii, ci in lunile octombrie, noiembrie si decembrie. Prin urmare, lacul incepe sa inghete de abia din luna ianuarie, dar gheata se mentine pana in luna mai.

Apa Baikalului are doua mari calitati care contribuie la bogatia si diversitatea vietuitoarelor din lac.
• Gradul de transparenta a apei este unul dintre cele mai ridicate de pe Terra, fundul lacului fiind vizibil pana la adancimea de 40 metri. Din acest punct de vedere, , Baikalul este depasit doar de lacul Kutcharo din Japonia si de Marea Sargasselor din Oceanul Atlantic. Deoarece lumina solara patrunde pana la 40 de metri adancime, procesul de fotosinteza se desfasoara la parametri unici.
• Temperatura scazuta a apei duce la dizolvarea oxigenului pe toate etajele lacului, contribuind la mentinerea unei mari biodiversitati.
Baikalul nu este doar un lac plin de particularitati geologice si biologice interesante, ci si o importanta zona turistica din Siberia. Combinatia deosebit de pitoreasca dintre peisajul lacustru si cel al imensei taigale siberiene a atras atentia dezvoltatorilor de turism. Astazi, zonele cele mai propice turismului sunt la Angara si Pescianaia, unde s-a dezvoltat o statiune balneara alaturi de o plaja naturala din imediata apropiere.

Pe malul de nord-est, a fost declarat, inca din anul 1916, Parcul National Barguzin-Baikal, rezervatie care ocroteste inclusiv Muntii Barguzin si o parte din raurile care alimenteaza Baikalul.
Lacul a fost venerat atat de pastorii buriati, cat si de primii colonisti rusi, oamenii fiind cuceriti de sentimentul de vastitate si puritate simtit in apropierea sa.
Folclorul si mitologia imprejurimilor abunda in legende si intamplari despre originea lacului. Buriatii cred si astazi ca Baikalul este legat de toate marile si oceanele lumii prin numeroase pasaje scufundate, iar toti pestii din lume apar in Baikal, de unde pornesc sa populeze toate apele.
Un mit primordial buriat relateaza despre o piatra uriasa care a cazut din Ceruri. Pe cand cadea, piatra s-a incins si a luat foc. Cand a lovit pamantul, a pornit concomitent o mare ploaie. Piatra, pamantul si apa s-au amestecat si asa s-a nascut Baikalul.

Sursa: http://travel.descopera.ro/8192465-Baikal-Ochiul-de-Cer-al-Siberiei

A plecat Andrei Blaier

Andrei Blaier (n. 15 mai 1933, București - d. 1 decembrie 2011) este regizor și scenarist român. A absolvit cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956. În paralel cu filmele de ficțiune, realizează multe producții documentare și utilitare în cadrul Studioului cinematografic București.

«Cineast îndeobște conformist» ( Tudor Caranfil în Dicționar de filme românești , ed. Litera 2002), realizează un film surprinzător, original, în 1975 - „Ilustrate cu flori de cîmp” (Premiul ACIN).

Alte filme premiate: „Apoi s-a născut legenda”, Phnom Penh, (1968); „Prin cenușa imperiului”, Premiul ACIN, (1976); „Lumini și umbre”, Premiul ACIN, (1982); „Bătălia din umbră”, Premiul ACIN, (1986).

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

"Mandrie si prejudecata"

Se speculeaza "sentimentul national" la maxim, din vorbe si degeaba, "mandria de a fi roman", in loc sa se POARTE efectiv ca fratii si surorile, nu sa se arda unii pe altii cu gandirea "care pe care". Se bat pe fasole in piata publica si voteaza pe zahar, ulei si umbrele colorate. Asta e majoritatea romaneasca? Sau doar cea promovata ? Gloate in urmarirea moastelor? Astia suntem? Jandarmi defiland pe cai si expozitie de arme si ucigasi in miscare?

Mandrie inventata dar cu nodul in gat si lacrimile pe fatza? Prosteala. Natia asta a ajuns sa poarte numele celor care au cucerit'o si sa se comporte asemenea migratorilor vremelnici care au trecut pe'aici. Au ajuns sa ne judece si sa ne condamne cei care ne jefuiesc. Fara sa se cunoasca istoria - alta in afara de cea comunista inoculata, s'a ajuns ca toti lipsitii de spirit si incultii sa strige sus si tare "hai Romania" sau mai stiu eu ce vorbe fara fond.

Se numeste "Romania" abia incepand cu 1859 dar mai ales 1918, iar drapelul actual (inventat mult prea recent) este din punctul meu de vedere inexpresiv. Tara asta se numeste DACIA si are ca steag un LUP pe care il poti auzi de departe, este natia careia "nu'i e frica decat de cer sa nu cada", nu un popor care inghite la nesfarsit foame, frig si frica si gri, avand in acelasi timp munti cu aur, dealuri cu paduri, campii cu grau si porumb, rauri, fluviu, delta, mare. Este un taram cu o spiritualitate minunata si o cultura profunda cu mult inainte de timpul unanim acceptat in conceptia generala. Aici s'au nascut si se nasc oameni minunati, fie ei sportivi, constructori, inventatori, artisti sau oameni de stiinta, mai mult sau mai putin cunoscuti.

Cei colonizati in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic cu forta pentru a slabi rezistenta adevaratului popor nascut aici, cu scopul de a'l stapani, isi fac inca treaba. Dar prevad o trezire a constiintei care va pune capat jafului si vad zorii unei noi ere pentru cei care se simt astazi uniti de ceea ce iubesc, oricarui popor ar apartine ei. Lor le urez LA MULTI ANI, in fiecare zi.

13 lucruri incredibile pe care nu le ştiai despre McDonald's

În 1992, când profesorul Benjamin Barber de la Universitatea Rutgers din New Jersey a inventat cuvântul "McWorld", în lume erau 12.700 de restaurante McDonald's. Astăzi sunt peste 33.000 de mii, iar expansiunea celebrului brand este abia la început în unele ţări. Spre exemplu în China vor fi deschise 200 de restaurante McDonald's anul acesta.

Business Insider a făcut o listă cu 13 lucruri pe care nu le ştiaţi despre McDonald's:

• McDonald's hrăneşte 1% din populaţia lumii în fiecare zi

• McDonald's vinde mai mult de 75 de hamburgeri pe secundă

• Veniturile în valoare de 24 de miliarde de dolari fac din McDonald's cea de-a 90-a economie a lumii

• Cu venituri de 32 de milioane de dolari venite din francize, McDonald's este cea de-a 68-a economie a lumii, mai mare decât statul Ecuador

• McDonald's angajează circa 1 milion de oameni în fiecare an în Statele Unite

• Potrivit estimărilor făcute de McDonald's, unul din opt americani a lucrat la un moment dat la ei

• McDonald's este cel mai mare distribuitor de jucării din lume

• Sigla McDonald's este recunoscută de mai mulţi oameni în lume decât simbolul crucii

• Regina Angliei deţine un McDonald's lângă Palatul Buckingham, restaurantul fiind inclus în proprietatea coroanei

• În următorii trei ani, McDonald's va deschide în China câte un restaurant în fiecare zi

• McDonald's aduce mâncare la comandă în casele oamenilor în 18 ţări din lume

• Restaurantele McDonald's sunt atât de răspândite pe teritoriul Statelor Unite încât singurul loc care se află la o distanţă mai mare de 160 de kilometri de un McDonald's este o câmpie pe care nu creşte nimic din Dakota de Sud

• Americanii consumă peste un miliard de kilograme de carne de vită la McDonald's în fiecare an, carnea provenită de la 5,5 milioane de vaci

www.gandul.info

Revoltă la Universitatea din Bucureşti: Studenţii vor să ocupe un amfiteatru timp de patru zile

Un grup de studenţi a încercat joi seară să ocupe un amfiteatru al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti, în semn de protest pentru bugetul mic alocat Educaţiei.

UPDATE 9:00 Vlad Nistor, decanul de la Facultatea de Istorie, a afirmat pentru adevărul.ro că studenţii sunt civilizaţi şi mulţi dintre ei au idei interesante şi foarte sănătoase pentru societatea românescă. De dimineaţă, a mai spus decanul, tinerii au lăsat-o pe Zoe Petre să-şi susţină cursul în amfiteatrul ocupat de ei, dar unii dintre ei au rămas în sala de curs. "Azi noapte am fost acolo, am discutat cu ei. A venit şi rectorul care nu are nicio problemă cu ei. Singura noastră teamă era să nu fie distrugeri de mobilier, dar am văzut că sunt civilizaţi", a spus Vlad Nistor.

UPDATE 06:00 La această oră au mai rămas 30 de studenţi în amfiteatrul Vasile Pârvan din Facultatea de Istorie. Peste puţin timp tinerii vor schimba tura, ajungând la numărul de 60. Discuţiile cu reprezentanţii Facultăţii vor continua şi astăzi.

UPDATE 04:30 Într-un comunicat remis adevărul.ro, studenţii au formulat problemele şi revendicările lor.

- 2% din PIB pentru educație este inacceptabil. Cerem 6%. Acestia trebuie distribuiti echitabil, in functie de nevoile studentilor si nu conform cerintelor pietei.
- Dorim cresterea autonomiei universitatilor. Au devenit dependente de capital, care reprezinta elita economica a lumii. Universitatile ar trebui sa fie autonome si sprijinite de stat, care sa reprezinte populatia.
- Diploma ar trebui sa reprezinte un statut social ce reflecta o insusire de cunostiinte reale. Acest statut social trebuie sa inceteze sa mai fie o conditie pentru demnitate si functionare normala in societate.
- Democratizarea curriculei: orice subiect, orice interes ar trebui reprezentat. Orice student care doreste sa aprofundeze un subiect aleatoriu trebuie sa poate fi reprezentat.
- Reorganizarea sistemului de pregatire a vitorului personal didactic. In situatia sa actuala, este total ineficient si pune piedici majore pregatirii reale a viitoriilor profesori si invatatori.
- Cerem un mai mare control asupra curriculei. Procesul crearii sale trebuie transparentizat, iar studentii sa aiba mai mult control asupra crearii propriului pachet de cursuri. De asemenea, e important ca studentii sa poata reclama lipsa unor cursuri considerate de acestia necesare.
- Accentul mult prea mare asupra teoretizarii si abstractizarii cunostiintelor indeparteaza universitatea de realitatile societatii. Cerem o mai mare contextualizare a cunostintelor dobandite.
- Cerem statului marirea subventiei fondului de burse. Actuala suma alocata fiecarui individ ca bursa este insuficienta pentru a avea un trai decent. Consideram inacceptabila aceasta umilinta sistematica aplicata studentilor.
- Statutul actual al profesorului este sub demnitatea umana ce poate fi acceptata. Mai mult, remuneratia este inacceptabila, contribuind la scaderea drastica a calitatii educatiei.

UPDATE 01:00 Vezi aici un clip video ce surprinde disputa dintre participanţii la dezbatere şi gardienii care au păzit cu grijă intrarea.

UPDATE 00:00 Studenţii au primit acordul Rectoratului să rămână peste noapte în facultate. Tinerii au semnat un angajament că nu vor distruge nimic în clădire, potrivit Realitatea.

UPDATE 23.00 Reprezentanţii Facultăţii de Istorie au ajuns la faţa locului, dovedind solidaritate faţă de studenţi.

"A venit întreaga conducere a facultăţii, rectorul, prorectorul, şi ne-am aşezat la masa negocierilor. Toată lumea a tratat cu noi, numai rectorul încearcă se ne discretiteze. Porţile facultăţii au fost deschise iar studenţii pot intra. Au venit mulţi studenţi şi continuă să vină. În momentul ăsta suntem în jur de 100 de persoane. Jandarmii au fost trimişi acasă, comportamentul lor fiind considerat abuziv. Nimeni nu îşi asumă prezenţa lor aici", a declarat un student care participă la negocieri pentru adevarul.ro.
Potrivit studenţilor, rectorul Universităţii Bucureşti, Ioan Pânzaru, a discutat cu ei şi a încercat să le minimalizeze protestul.

UPDATE 22.00 Circa 70 de studenţi au rămas în amfiteatrul de la etajul al 3 lea al Facultăţii de Istorie.

"De la etajul 2 până jos, la intrare, sunt nişte oameni de la o firmă de pază care a fost angajată astăzi. Nu i-am mai văzut până acum, au apărut cam cu o oră înainte de dezbatere şi au stat la uşa amfiteatrului în timpul conferinţei. Nu poate nimeni intra, au apărut şi nişte civili care ne-au arătat nişte legitimaţii de jandarmi, nu ştim ce-i cu ei aici. Credem că pe toţi cei care vor să ne sperie i-au chemat conducerea Universităţii. Nu înţelegem de ce, pentru că dezbaterea noastră a fost paşnică şi a avut un subiect comun: finanţarea Educaţiei", ne-a declarat un tânăr care încă se mai află în amfiteatru.

Tinerii ne-au spus că intervenţia oamenilor de ordine n-a fost tocmai paşnică: "S-au dat coate, au fost câteva contacte dure, i-au îmbrâncit pe scări, adică trebuia să iei câteva ca să pătrunzi în facultate, trebuia să treci practic de un zid uman", ne-a povestit un altul.
Studenţii au acces doar până la un automat de sendvişuri de la etajul al 2-lea, unde oamenii de la firma de pază proaspăt angajată azi le-au permis să ajungă.

UPDATE 21.40 La această oră, în amfiteatrul "Pârvan" au mai rămas circa 100 de studenţi care continuă protestul. Ei ştiu că la intrarea în facultate sunt, în continuare, oameni care păzesc intrarea.

Potrivit primelor informaţii, în sediul facultăţii s-ar fi aflat aproximativ 250 de studenţi care vroiau să protesteze faţă de bugetul mic acordat de Ministerul Educaţiei pe anul viitor, cerând şi rediscutarea sistemului de la Bologna, sistem care îi obligă la trei ani de studii şi alţi doi de masterat.
Protestul viza ocuparea amfiteatrului "Pârvan" din cadrul Facultăţii de Istorie, timp de patru zile, nonstop. "Venisem pregătitţi cu saci de dormit, mâncare, lanterne, tot ce ne trebuia ca să stăm acolo patru zile, până duminică, la ora 18.00. Am ales această formă de protest ca să arătăm că Universitatea este a noastră, a studenţilor, chiar dacă se iau decizii care nu ne privesc pe noi", ne-a spus unul dintre studenţi. Tinerii n-au anunţat oficial despre ce au de gând, doar s-au înţeles între ei.
Protestul a început cu o dezbatere, joi seara, la ora 18,00, organizată împreună cu organizaţia neguvernamentală "Miliţia Spirituală", la care au invitat şi câţiva profesori. "Cei din Miliţia Spirituală sunt foşti studenţi de la Facultatea de Istorie, de aceea au fost cu noi", ne-au povestit studenţii.

Subiectul dezbaterii - sistemul de învăţământ Bologna şi bugetul Educaţiei - a fost anunţat pe afişe împânzite în toată Universitatea, astfel că toată lumea a aflat de conferinţa de la ora 18.00. Unul dintre invitaţi a fost şi profesorul Carol Căpiţă, unul dintre puţinii dascăli mai apropiaţi de studenţi.
În scurt timp s-au adunat în sala amfiteatrului vreo 250 de tineri. La un moment dat, unii dintre ei au primit mesaje pe telefoane prin care erau anunţaţi de către alţi colegi că la intrarea în facultate stau jandarmii care nu le dau voie să participe la conferinţă. "Ne-au spus că i-au alungat şi pe cei de pe holuri, care apucaseră să intre, erau colegi şi de la alte facultăţi care voiau să participe. I-au percheziţionat, i-au căutat în genţi de sprayuri şi cuţite, le-au luat CNP-urile, s-au purtat mizerabil", ne-a povestit o tânără.
Când au aflat, cei din sală au reacţionat diferit: unii s-au speriat şi au plecat, iar alţii au rămas, decişi să-şi ducă protestul până la capăt.

Articol în curs de redactare
http://www.adevarul.ro/actualitate/social/protest-facultatea_de_istorie-bucuresti-universitate-studenti-web_0_596940929.html

Liber la marijuana in Elvetia

Se pare ca Guvernul elvetian a preferat sa relaxeze regulile in privinta cultivarii marijuanei, mai degraba decat sa incerece sa convinga cetatenii sa nu mai cumpere ilegal "iarba".

Un purtator de cuvant al administratiei din cantonul Neuchatel a explicat ca "am fost de acord cu aceste noi reguli pentru a impiedica turismul de droguri intre regiuni si pentru a-i descuraja pe oameni sa cumpere marijuana de pe strada".

Totusi, exista si limitari: o persoana nu poate cultiva decat maximum patru plante. In cazul in care exista mai multi consumatori intr-o casa, fiecare dintre acestia trebuie sa dovedeasca faptul ca se ingrijeste de propriile plante. "Asta inseamna ca poti creste inca patru plante pentru fiecare coleg de apartament, cat timp acestia pot dovedi ca pot tine in mana o stropitoare", scrie cotidianul elvetian "Le Matin".

Autor:
Marian Andrei
Sursa:
adevarul.ro
Sursa-foto:
marijuanaseedbanks.com

As We Lay Dying… (de Mihai Dinescu)

Acest articol nu este o cronică, nici o critică la adresa cuiva anume, ci părerea mea de ascultător de muzică, în special metalcore.


(Uploaded by kodrutzzzzz on 20 Nov 2011)

Ascult metalcore de mai bine de cinci ani, de când am descoperit genul şi l-aş putea clasa pe primul loc în preferinţele mele. Pe As I Lay Dying îi aşteptam tot de vreo cinci ani, de pe vremea când Blind Reason din Constanţa cântau în Utopia şi Fire un cover după “Forever”. Mă încăpăţânez în continuare să platesc bilet la concertele din România- poate de prost, poate din patriotism, poate gândindu-mă ca aşa spijin trupa sau cel puţin pe organizatorul care - dacă iese pe minus - s-ar putea să nu mai facă concerte. De multe ori plătesc sume serioase pentru formaţii aduse ‘la pachet’ cu vreo trupă mare- de ex. The Sorrow care au deschis pentru Sepultura sau Caliban pentru The Kreator, iar aseară As I Lay Dying veniţi să deschidă pentru Amon Amarth.


(Uploaded by kodrutzzzzz on 20 Nov 2011)

Toate aceste trupe venite la noi ca trupe de deschidere pot ţine cu succes capul de afiş in orice ţară civilizată aflată mai la vest de România. Uneori mă întreb de ce mă încăpăţânez să mă mai duc la concerte la noi? Unii au găsit repede rezolvarea şi se duc de ani de zile la concerte în Ungaria sau Austria, la festivaluri în Franţa sau Germania şi, ironic, exceptând trasportul, preţul biletului e cel puţin egal dacă nu mai mic decât la noi.

Organizarea la As I Lay Dying a fost mediocră, cu oameni ţinuti la poartă deşi concertul deja începuse. Mă întreb- oare organizatorul nu ştia câte bilete a vândut în momentul în care a avut ideea de a face doar două porti de acces? Trecând peste experienţa de la intrare, înăuntru s-a dezlănţuit haosul. Am primit cele mai multe argumente pentru care ar fi bine să-mi văd de treabă şi să mă duc în alte ţări mai civilizate. Îi aud pe mulţi plangându-se de lipsa concertelor cu trupe mari...


(Uploaded by kodrutzzzzz on 20 Nov 2011)

Întrebarea este – le meritam? Ştim să ne comportam civilizat la un concert? Raspunsul este NU. Un mare NU. Atât de mare încât îmi vine să scriu un NU cât o pagina A4. De ce? Răspunsul e simplu: d’aia! Că sunt mulţi melteni la concerte. Mulţi frustraţi care vin să-şi elibereze sentimentele negative pe alţii. Sunt foarte mulţi care nici chestiile de bază nu le stiu.Nu stau să fac o carte cu reguli sau codul bunelor maniere la concerte. Nu aştept scuze atunci când sunt lovit la concerte, e firesc. În momentul în care te-ai băgat în pit îţi asumi posibilitatea să fi lovit, dar în momentul în care esti împins în timp ce te învârţi pe marginea pitului şi lovit costant, numai pot să înţeleg. Refuz sa înţeleg manifestarea testosteronului unui imbecil, care crede ca e cool rau de tot să împingi un om din spate. Pe aceasta cale ţin să la mulţumesc tutoror celor care m-au împins ieri nejustificat, îi mulţtumesc mai ales celui care m-a lovit cu cotul în timp ca făceam un two-step în mijlocul circle-pitului, le mulţumesc şi celor doi copii cu coşuri pe faţăa care s-au gândit ei să facă o horă ca nişte imbecili. Le mulţumesc tuturor pentru că fiecare contribuie cu câte puţin la dorinţa mea de a numai fi boul care plateste bilet la concertele din România şi să pun mâna frumos să strâng ceva mai mulţi bani şi - cu acelaşi preţ al biletului - să văd 4-5 trupe de gen, cu public civilizat, in Budapesta sau Viena.

În acelaşi timp ţin să le mulţumesc şi unor pusti care au facut crowd surf, în special unui puşti cu tricou alb pe care scria (cred) Bathory, care a stat cu mine în mijloc la wall of death şi mai trebuie să le mulţumesc unor oameni cu care m-am întâlnit la toate concertele de gen încă de acum 5 ani- Bogdan si Vicenţiu. Acestora din urmă le mulţumesc că mi-au arătat că totuşi se poate şi la noi, mai timid, dar se poate, deşi e clar că nu ai cu cine. Nu în ultimul rând vreau să le mulţumesc chiar şi organizatorilor că au adus o trupa la care visam de 5 ani, dar şi celor de la As I Lay Dying care au făcut un show excelent, chiar dacă Tim Lambesis s-a încăpaţânat să o ţină în growluri tot concertul.


(Uploaded by kodrutzzzzz on 20 Nov 2011)

Câţiva români au renunţat la carierele lor din Bucureşti pentru a locui pe plajele din Thailanda

Autor: Diana-Florina Cosmin
12 iulie 2010

O lună în Goa, „Vama Veche a lumii“, costă mai puțin decât întreținerea în București și face România să pară soră cu Elveția. Doi publicitari români și-au dat joburile corporatiste pe „visul asiatic“.

În toamna lui 2005, Veniamin Micu (41 de ani) tocmai împlinise 13 ani de activitate în industria publicității din România și își contabiliza nu fără satisfacție realizările, de la începuturile de copywriter la Saatchi&Saatchi până la poziția de director de creație al agenției Ogilvy&Mather. La momentul respectiv, „13“ nu părea totuși un număr tocmai norocos pentru proaspătul freelancer care simțea că lucrează în publicitate de......... prea mult timp.

„Trebuia să fac un pas într-o direcție nouă, oricare ar fi fost ea“, își amintește Veniamin. Ascultând poveștile unor prieteni întorși din India, a ajuns să facă primul pas pe scara unui avion cu destinația Goa, fără să știe unde va locui sau ce va face pe durata celor trei luni pe an cuprinse în viza de turist. „Turist“: un cuvânt pe care acum, la cinci ani de la prima vizită în India și după fix 12 luni petrecute pe tărâm asiatic, îl simte străin.

ŞPRIŢURI INDIENE. Preferă, în schimb, un alt termen, mai apropiat de aventură decât de concediu, și anume „călător“. Departe, totuși, gândul de a se considera un vânător de adrenalină. „Nu este o vitejie să te urci într-un avion și apoi să te dai jos printre oameni necunoscuți“, crede Veniamin, care n-a avut curiozitatea să vadă Taj Mahalul și nici nu și-a întocmit vreo listă de obiective pe care să le bifeze, silitor, la fiecare călătorie în India. Cartierul său general rămâne Goa, un fel de „Vamă Veche“ a lumii, din care pornește unde vede cu ochii sau încotro îl duc sfaturile altor călători întâlniți pe drum.

Cu 300 de euro pe lună poate locui într-un apartament pe plajă (care costă 80 de euro), fără să se priveze de confortul de acasă: internet, telefon mobil, taxi, haine sau ceea ce numește cu un zâmbet „ieșiri la șpriț“, în localurile care, în termeni mioritici, ar putea fi categorisite drept „de fițe“. O vilă pentru șase persoane, tot la Marea Arabiei, ar costa ceva mai mult......... adică 400 de euro pe lună, cât o săptămână în vârf de sezon la Mamaia.

Escapadele indiene ale publicitarului încep în octombrie, după încheierea perioadei în care musonul își face de cap. Asta chiar dacă toamna și iarna sunt perioadele cele mai profitabile pentru activitatea de webdesign pe care o desfășoară în România în regim de freelancer. Echilibrul între profesie și aventură este un fel de mers pe sârmă, dar Veniamin mărturisește că și-a „educat“ clienții să-i înțeleagă stilul de viață și, în plus, poate lucra de la distanță, pe laptop.

UNIFORMELE VANITĂŢII. Totuși, munca este o componentă secundară a unei zile tipice în India, cea mai mare parte a acesteia fiind alocată fotografiei și plimbărilor. Prima lecție fundamentală pentru un corporatist altminteri hiperactiv, în India: să nu facă nimic, să hoinărească, să bea ceai cu oameni cunoscuți întâmplător și să privească în jur cu atenție.

„Realitatea mea a devenit India, România e doar locul în care vin ca să mai produc niște bani“, recunoaște publicitarul. Totuși, în mod straniu, fiecare călătorie în India îl ajută pe Veniamin Micu să-și înțeleagă mai bine locul de baștină: „Pentru un român, India este mult mai puțin șocantă decât pentru un neamț, fiindcă imperfecțiunea sistemului ne este teribil de familiară“.

Dacă ar primi brieful de a compara India cu România, Veniamin ar spune cam așa: „India este o Românie în care tot ce este frumos este de zece ori mai frumos și tot ce este urât este de zece ori mai urât“.

Unde a disparut Metalcore-ul? de Mihai Dinescu (Days Before Disappearance)

Pe undeva prin 2006, în Bucureşti aveau loc o grămadă de concerte: era uneori ziua şi concertul. Perioada 2006-2008 a fost un boom absolut al concertelor de club. Erau foarte multe trupe de metal, dar şi de metalcore, un gen nou apărut în România la acea vreme, deşi în lume se asculta demult. Apăruseră şi la noi trupe noi şi bune. Părea să existe un viitor. Acum e sfârşitul anului 2011, mă uit la trupele de metalcore de la noi şi-mi ajung degetele de la o mână să se înşir pe toate. Felicitări, însă, celor care ţin steagul sus- trei trupe de metalcore sau cu influenţe majore: Rock Norris, pe care nu am apucat să-i vad live, Deliver the God, care sunt deja o trupă cu vechime şi Deadeye Dick, poate cei mai renumiţi.

În 2006, în România aveam trupe foarte bune. Din Bucuresti: Crize - şi nu fac un secret din faptul că ei, alături de Dodiez, au fost trupele mele preferate de la noi – Kendo, iar din Constanţa Blind Reason şi Protest Urban.

Ţin minte şi acum clubul Utopia, unde erau uneori şi câte două concerte de gen pe săptămână. Dacă se mai nimerea şi unul în Fire sau în Underworld, chiar nu ştiam la care să mă duc. Au fost cazuri în care numai aveam bani să mă duc la o trupă şi, cum vroiam să fiu acolo, lipeam afişe în Centrul Vechi pentru a primi bilet. De multe ori plecam cu bani de intrare şi două beri, iar acasă mă întorceam pe jos. Spiritul acelor vremuri s-a diluat, însă, la fel cum multe trupe de atunci au devenit o amintire. Ca şi publicul…

Multe trupe nu mai sunt active acum, dar care la vremea lor mi-au plăcut - Cast Adrift, One Side Real Day şi Insideout. Tot respectul pentru ei şi pentru tot ce au făcut la vremea lor. Chiar am văzut zilele trecute afişul turneului Cast Adrift cu One Side Real Day. Mai ţin minte concertul din LMC Bucureşti, cu puţină lume, dar atmosferă exact cum trebuie- stagedive, circle pit, sing along. Acolo am auzit primele coveruri Parkway Drive, care chiar au sunat cum trebuie.

Îmi pare rău că în ultimii ani totul sa dus încet, aproape linar, în jos. Au dispărut cluburi: Underworld (revenit insa de ceva timp), Suburbia, LMC (cu tote denumirile lui). În Fire de ceva timp nu se mai mişcă nimic, deşi clubul încă există. Au dispărut şi trupe, dar mai ales oamenii care veneau la concerte, o componentă cel puţin la fel de importantă.

Tot respectul şi admiraţia pentru cei care se încăpăţânează să cânte la 50 de oameni şi pentru cei care bat câte 200-300 km. pentru acest lucru. Tot respectul şi pentru formaţiile care au încercat să facă ceva pentru scena aceasta. Şi totuşi, poate reuseste cineva sa ma lămurească- unde a dispărut metalcore-ul din România?

DE CE CRED CA X-FACTOR ROMANIA E PROST

Chiar acum o concurenta interpreteaza Nothing Else Matters. Iar problema mea e ca am memoria foarte buna. Imi amintesc perfect cat am detestat mizeria numita 3 sud est si infectia numita akcent. Toate piesele lor jignitoare la adresa oricarei fiinte inteligente, toate "hiturile" si playback'ul care ii plimbau an de an in toata tara, la toate festivalurile berii, pe tot litoralul, in emisiunile lu' manelista aia de Teo, zero-talentul ala de Maruta si alti nimeni de teapa lor.

Imi amintesc emisiunile lu' Morar cu toate nespalatele si bagaboantele si proastele pe care s'a bazat ascensiunea lui dubioasa in cariera absolut banala si degeaba pe care si'a construit'o. Imi aduc aminte de paula seling manelista scuzandu'se. Ce au toti monstrii astia in comun? Jurizeaza x factor Romania. Se fac ca fac. In aceasta emisiune unii dintre ei sunt "mentori", judeca valoarea, sunt "producatori muzicali"... Nu. Ei produc doar bani speculand sentimentele concurentilor (a caror valoare nu are rost sa o discut eu) si ale privitorilor in gol.

Emisiunea asta nu face decat sa schimbe sensul termenilor "muzica" , "producator", "talent", "bun simt", totul doar ca sa'si duca cei implicati traiul soios si pe spinarea altora in continuare. Ma bucur ca sunt mai multi care nu se uita decat cei care se uita, si ma bucur ca exista termen de comparatie pe internet, ca sa se taie de tot picioarele scurte ale acestei minciuni cat mai repede. Si nu m'as agita inca o data ca pestele pe uscat, doar ca stupizii astia formeaza opinii, fac lucrurile sa para altfel decat sunt, isi bat joc de valoare si de adevar, insasi existenta lor jigneste ideea de creatie. Si m'am saturat de 20 de ani incoace de astia care mentin starea de prostie si de prosteala, care impun ritmul lor incet si gaunos si mai ales dusmanos. Cat o sa traiesc o sa lupt cu astia. Si nu pentru ca ii urasc. Ci pentru ca ii dispretuiesc si pentru ca ce fac ei e rau. Rau de tot. Si o fac constienti.

Mediocritate, prostie si rautate. Asa pot caracteriza prezenta in televiziuni a unor asemenea non-valori. Astia vorbesc despre muzica si arta, judeca si dau verdicte, tin locul unora capabili care ar putea sa ajute, care ar face din inima si s'ar si pricepe. Mi se pare sinistru ca toti cei care s'au ridicat mancand cacat, promovand cacat, cantand cacat, sa ocupe pozitiile celor care ar merita sa arate lumea asa cum ar trebui sa fie de fapt, libera si frumoasa. Ca si cum unii care au facut bani omorand si jefuind ar face de fapt legile. A! Stai putin... :)

OM

criza a apropiat oamenii, i'a facut mai sinceri si deci mai buni, mai constienti si deci mai implicati. din ce in ce mai alerti, un ritm care necesita suficient confort si care depinde de comunicare si mai ales de valoarea comunicarii. oamenii sunt mai creativi, mai dispusi. cu cat sunt mai multi cu atat se creaza omul nou mai repede, cu toate relicvele care atarna mereu in imbratisarea noastra. nu pot fi si nu se lasa uitate. sunt experimentele noastre esuate, din care am invatat viitorul. evolutia intregului univers este de neoprit, neainteleasa de cosmologie si ecuatii. nu e mai urat sau mai frumos decat inainte, e doar altadata. impredictibil, oricum. poti sa intelegi ce e, cum functioneaza, chiar si de ce. dar cum a inceput si cum se va termina nu stie nimeni. aceasta e cea mai buna lume de care am fost in stare. nimic mai mult, nimic mai putin, cu tot raul si tot binele din ea. impecabil, dar nu imaculat. fiecare alegere a oricui in orice moment schimba totul pentru totdeauna. pur si simplu. organisme complexe, materie care simte, vibratie care modeleaza. exista doar tot ce exista, mai ales in gand. dinainte de timp si mult dupa el, aici si peste tot. din cand in cand in istorie ne intalnim cu panica si'i zicem criza. dupa ea altceva, si tot asa. micro si macro, de la celula pana la galaxie si inapoi, printre semne si sunete. mare sau mic e doar in functie de perceptie, care este relativa si totodata la baza creatiei. si nu e un cerc. chiar si fara ochelari 3d intelegi ca e o spirala, pentru ca e a ta. te compune si se compune din tine.